AJUTOR, -OARE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. S.m şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o şi subordonându-i-se). 2. S.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile);
asistență acordată cuiva; ajutorinţă. Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. Sprijin bănesc. (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: adjutor, adjutorium (DEX ’09).
