A MĂRTURISI, mărturisesc, verb 1. (lucruri ştiute sau bănuite, întâmplate etc.) A face cunoscut; a da pe faţă; a declara; 2. (pop.) A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoaşte; 3. A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra; 4. (refl.) (despre creştini) A-şi recunoaşte (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi; 5. (refl.) A încredinţa (cuiva) o taină; a face confidenţe; a se destăinui; a se spovedi; a se confesa.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă: marturisati (DEX ’09).


