MÂNDRIE, mândrii, substantiv feminin 1. Sentiment al demnităţii şi onoarei proprii; 2. Sentiment de mulţumire cauzat de un succes, de o reuşită, de o victorie; 3. Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; măreţie; îngâmfare; înfumurare; semeţie; fală; fudulie.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: mândru + suf. -ie (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.