A MÂRÂI, mârâie, verb 1. (despre câini) A scoate sunete aspre, guturale, ce denotă iritarea; a face „mâr“; a hârâi; 2. (fig. fam.) (despre oameni) A vorbi încet şi nedesluşit (în semn de nemulţumire); a bombăni; a boscorodi; a bodogăni; a mormăi; a bolborosi.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: mâr + suf. -âi (DEX ’09).


