A MÂRÂI, mârâie, verb 1. (despre câini) A scoate sunete aspre, guturale, ce denotă iritarea; a face „mâr“; a hârâi; 2. (fig. fam.) (despre oameni) A vorbi încet şi nedesluşit (în semn de nemulţumire); a bombăni; a boscorodi; a bodogăni; a mormăi; a bolborosi.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: mâr + suf. -âi (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.