MEANDRU, meandre, substantiv neutru 1. Loc de cotitură (a unui drum sau a unui curs de apă); curbătură; sinuozitate; 2. Ornament arhitectural sau desen, format din linii ondulate, care amintesc de cotiturile unei ape curgătoare; 3. (fig.) Manevră iscusită prin care se maschează realitatea.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: méandre (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.