Cum se pronunță: smeci
SMECI ~uri substantiv neutru, (la jocul de tenis) Lovitură de rachetă prin care o minge înaltă se întoarce în terenul adversarului. Din fr., engl. smash. Etimologie:...
Cum se pronunță: smicea
SMICEA~ele substantiv feminin, 1) Ramură roditoare de măr sau de păr, flexibilă, tăiată cu toți mugurii vegetativi. 2) Ramură subțire și flexibilă ruptă...
Cum se pronunță: smiorc
SMIORC interj. (se folosește, adesea repetat, pentru a imita zgomotul făcut de cineva când își suflă nasul). Onomat. Etimologie: Onomatopee (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: smirdar
SMIRDAR ~i substantiv masculine, Arbust exotic de munte, cu frunze lucioase și cu flori roșii sau roz, aromate; bujor-de-munte; rododendron. Din. sb. smrdelj,...
Cum se pronunță: smirnă
SMIRNĂ ~e substantiv feminin, Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuințări (în...
Cum se pronunță: smoală
SMOALĂ substantiv feminin, Substanță solidă, de culoare neagră, obținută prin distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxigenarea păcurii, fiind întrebuințată...
Cum se pronunță: smoc
SMOC ~uri, substantiv neutru, Grup de elemente (fire de păr, tulpini de plante, pene etc.) de același fel, care constituie un fascicul. Din sb. smotak. Etimologie:...
Cum se pronunță: smochin
SMOCHIN ~i substantiv masculin, Arbore exotic cu flori închise într-un receptacul și cu fructe dulci, miezoase și suculente. Din sl. smokina. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: smârdoare
SMÂRDOARE ~ori, substantiv feminin, Ființă urâtă cu aspect respingător; urâciune. Din sl. smrudu + suf. ~oare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă...
Cum se pronunță: smârd
SMÂRD ~dă (~zi, ~de) adj., rar (despre persoane) Care nu respectă sau neglijează curățenia; murdar. Din sl. smrudu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: smârcos
SMÂRCOS ~oasă (~oși, ~oase) (despre terenuri) adj., Care este acoperit cu (multe) smârcuri; mlăștinos; mocirlos; băhnos. Din rus. smruku + suf. ~os. Etimologie:...
Cum se pronunță: smârc
SMÂRC ~uri substantiv neutru, 1) Loc mocirlos, acoperit, de obicei, cu vegetație; mlaștină; baltă. 2) Ochi de apă pe un astfel de loc. Din rus. smruku. Etimologie:...
