Cum se pronunță: a secătui
A SECĂTUI~iesc 1., vb. tranz. 1) A face să nu mai dispună; a slei. ~ de puteri. 2) (soluri fertile) A face să se secătuiască. 2. intranz. (despre rezerve)...
Cum se pronunță: a se secătui
A SE SECĂTUI, mă ~iesc, vb. intranz. 1) (despre soluri) A deveni neroditor. 2) (despre persoane) A-și slăbi organismul, alimentându-se cu hrană puțină și...
Cum se pronunță: schitean
SCHITEAN, schiteni, substantive masculine, Călugăr dintr-un schit. Din sl. skitu schit + suf. ~ean. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skitu. (DEX ’09)...
Cum se pronunță: schiță
SCHIȚĂ, schițe, substantiv feminin, 1) Plan redus, care conține o viziune de ansamblu asupra unei lucrări; schemă. 2) Variantă inițială a unei lucrări...
Cum se pronunță: schit
SCHIT, schituri, substantiv neutru, 1) Mănăstire mică sau așezare de călugări, aflată într-un loc izolat. 2) Totalitate a călugărilor dintr-o asemenea...
Cum se pronunță: schismatic
SCHISMATIC, schismatică (~ci, ~ce) adj. și substantival Care a efectuat o schismă; care s-a detașat printr-o schismă. Din ngr. shismatikós, lat. schismaticus,...
Cum se pronunță: schismă
SCHISMĂ, schisme, substantiv feminin, 1) rel. Separare a unor comunități religioase de o biserică unitară în urma unor neînțelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare...
Cum se pronunță: schiros
SCHIROS, schirosuri, substantiv neutru, Tumoare malignă fibroasă și tare la pipăit. Din fr. squirreux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză squirreux....
Cum se pronunță: schip
SCHIP, schipuri, substantiv neutru, Recipient de metal, care se descarcă automat și se deplasează pe role la o distanță fixă, folosit (mai ales, în mine sau...
Cum se pronunță: schior
SCHIOR, schioară ( ~ori, ~oare ) m. și f. Persoană care practică schiul. Echipă de ~i. . Din fr. skieur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză skieur....
Cum se pronunță: schingi
SCHINGI, schingiuri, substantiv neutru, înv. Suferință (morală sau fizică) insuportabilă, foarte intensă; chin; tortură. Din turc. ișkence. Etimologie:...
Cum se pronunță: schimonositură
SCHIMONOSITURĂ, schimonosituri, substantiv feminin, 1) Contractare (voită sau involuntară) a mușchilor feței; schimonosire a feței; strâmbătură; grimasă....
