Cum se pronunță: săditor I
SĂDITOR I, săditoare (~ori, ~oare) adj., și substantiv Care sădește; care plantează. Din sl. saditi. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă...
Cum se pronunță: să
SĂ, conj. care înseamnă 1) (semn al conjunctivului) Să mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propoziții: subiective, predicative, atributive, completive,...
Cum se pronunță: saxotrombă
SAXOTROMBĂ, saxotrombe, substantiv feminin, care înseamnă Instrument muzical de suflat asemănător cornului, dar mai mare, confecționat din piele. Din fr. saxotromba...
Cum se pronunță: saxon II
SAXON II, saxonă, (~i, ~e) adj., care înseamnă Care aparține Saxoniei sau populației ei; din Saxonia. Din fr. saxon. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: saxon I
SAXON I, saxonă, (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, care înseamnă Persoană care face parte din populația de bază a Saxoniei sau este originară din...
Cum se pronunță: saxofonist
SAXOFONIST, saxofoniști, substantiv masculin, care înseamnă Muzicant care cântă la saxofon. Din fr. saxophoniste. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: saxofon
SAXOFON, substantiv neutru, care înseamnă Instrument muzical de suflat, din alamă, cu clape și muștiuc, folosit, mai ales, în formațiile de muzică ușoară....
Cum se pronunță: a se scămoșa
A SE SCĂMOȘA, pers. 3 se scămoșează, vb intranz. (despre unele țesături) A forma scamă la suprafață; a deveni scămos; a se dezlâna. Din lat. squama....
Cum se pronunță: scârțâit
SCÂRȚÂIT, scârțâituri, substantiv neutru, 1) v. A SCÂRȚÂI. 2) Zgomot ascuțit, strident și pătrunzător, produs prin frecarea, apăsarea sau deplasarea...
Cum se pronunță: scârț II
SCÂRȚ II, scârți, substantiv masculine, Adaos din piele, care face ca încălțămintea să scârțâie în timpul mersului. Pantofi cu scârț. /Onomat. Sursa...
Cum se pronunță: scârț I
SCÂRȚ I, interj. (se folosește pentru a reda zgomotul ascuțit și strident produs de uși, roți, de încălțăminte în timpul mersului). Scârța-scârța...
Cum se pronunță: scârtuitor
SCÂRTUITOR, scârtuitoare (~ori, ~oare) și substantival rar (despre persoane) Care scârtuiește. Din scârtă + suf. ~tor. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt...