Cum se pronunță: spermă
SPERMĂ ~e substantiv feminin, Secreție a glandelor sexuale masculine, care conține spermatozoizi. Din fr. sperme, it. Sperma. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: sperjur II
SPERJUR II ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, rar Persoană care depune un jurământ fals sau care își încalcă jurământul. Din it. Spergiuro. Etimologie:...
Cum se pronunță: sperjur I
SPERJUR I rar, substantiv neutru, Jurământ fals făcut în fața justiției. Din it. spergiuro. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană spergiuro. (sursa...
Cum se pronunță: sperios
SPERIOS ~oasă (~oși, ~oase) și adverbial (despre ființe) adj., Care se sperie ușor; fricos. . Din lat. espavorare + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: sperietoare
SPERIETOARE ~ori substantiv feminin, 1) Obiect care sperie. 2) Făptură cu înfățișare fioroasă (și cu defecte fizice); pocitură; monstru; momâie. . Din...
Cum se pronunță: speriat
SPERIAT ~eți substantiv masculin, 1) v. A SPERIA și A SE SPERIA. ◊ A băga pe cineva în ~eți (sau în toți ~eții) a speria pe cineva tare; a înspăimânta....
Cum se pronunță: speranță
SPERANȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Sentiment al unei persoane care speră; credință în posibilitatea realizării unei dorințe sau a unei acțiuni; nădejde....
Cum se pronunță: speologie
SPEOLOGIE substantiv feminin, Știință care se ocupă cu studiul peșterilor. . Din fr. spéologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéologie....
Cum se pronunță: speologic
SPEOLOGIC ~că (~ci, ~ce) adj. Care ține de speologie; propriu speologiei. Din fr. spéologique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéologique....
Cum se pronunță: speolog
SPEOLOG ~gă (~gi, ~ge) substantiv masculin și feminin, Specialist în speologie. . Din fr. spéologue. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spéologue....
Cum se pronunță: spențer
SPENȚER ~e substantiv neutru, înv. Haină scurtă, uneori fără mâneci, purtată, mai ales, de bărbați. Din germ. Spenzer. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: spelcă
SPELCĂ ~ci substantiv feminin, pop. Obiect de sârmă, îndoit sub formă de U, care servește la prinderea părului; ac de păr; agrafă. Din ucr. špyl’ka....
