Cum se pronunță: scoruș
SCORUȘ, ~i, substantiv masculin, Arbore înalt cu frunze lunguiețe, zimțate, cu flori albe și cu fructe mari, comestibile, cu lemnul dur, întrebuințat în...
Cum se pronunță: scorțos
SCORȚOS, ~oasă (~oși, ~oase), adj., 1) Care are aspect de scoarță; asemănător cu scoarța. Pânză ~oasă. Piele ~oasă. 2) Care are scoarță groasă. Arbore...
Cum se pronunță: scorțișor
SCORȚIȘOR, ~i, substantiv masculine, Specie de arbori exotici, cu scoarță aromatică, care este folosită drept condiment. Din scorțișoară (lb. latină scortea...
Cum se pronunță: scorțișoară
SCORȚIȘOARĂ, ~e , substantiv feminin, (diminutiv de la scoarță) Scoarța măcinată a unor copaci exotici, care are o aromă plăcută, și este folosită în...
Cum se pronunță: scorțărel
SCORȚĂREL, ~i, substantiv masculin, (diminutiv de la scorțar) Pasăre migratoare, de talie mică, de culoare cenușie, cu pete albe, cu cioc lung, ascuțit și...
Cum se pronunță: scorțar
SCORȚAR, scorțari, substantiv masculine, Pasăre migratoare, insectivoră, de talie mică, cu ciocul în formă de sabie, cu gâtul alb și cu pântecele galben;...
Cum se pronunță: scorpion
SCORPION, scoprioni, substantiv masculine, 1) Animal nevertebrat exotic, asemănător cu păianjenul, având un abdomen mobil, pe a cărui parte inferioară se află...
Cum se pronunță: scorie
SCORIE, scorii, substantiv feminin, 1) Strat negru de oxid format la suprafața unei piese de oțel în timpul încălzirii la temperaturi înalte. 2) geol. Produs...
Cum se pronunță: scorer I
SCORER I, scoreri, substantiv masculin, 1) Sportiv care marchează cele mai multe goluri pe durata unei competiții; golgheter. 2) Persoană care ține evidența...
Cum se pronunță: scorer II
SCORER II, scorere, substantiv neutru, pl. Panou pe care se afișează scorul într-o întrecere sportivă. . Din engl. scorer. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: scordolea
SCORDOLEA, substantiv feminin, Sos pregătit din nuci presate, cartofi fierți și zdrobiți (sau miez de pâine), la care se adaugă usturoi, zeamă de lămâie...
Cum se pronunță: scorbutic
SCORBUTIC, scorbutică (~ci, ~ce) 1) Care ține de scorbut; propriu scorbutului. 2) și substantival Care suferă de scorbut. Din lat. scorbuticus, germ. Skorbutisch,...
