Cum se pronunță: stejar
STEJAR ~I substantiv masculin, 1) Arbore cu tulpina înaltă și groasă, cu scoarța adânc brăzdată, cu coroana larg ramificată, cu frunze neregulat crestate,...
Cum se pronunță: stei
STEI ~uri substantiv neutru, 1) Stâncă ascuțită. 2) Bucată compactă dintr-o materie oarecare (de piatră, de sare etc.). . Orig. nec.. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: stegozaur
STEGOZAUR ~i substantiv masculine, (nume generic) Reptilă fosilă uriașă, cu o creastă de plăci osoase pe spate și cu spini pe coadă. Din fr. stégosaure....
Cum se pronunță: sulfuric
SULFURIC, sulfurică (sulfurici, sulfurice) 1) Care ține de sulf; propriu sulfului. 2) Care este combinat sau compus cu sulf. ◊ Acid ~ acid anorganic, incolor,...
Cum se pronunță: strop
STROP ~i substantiv masculine, 1) Părticică de apă sau de alt lichid, care, despărțindu-se dintr-o cantitate mai mare, ia de obicei formă sferică; picătură....
Cum se pronunță: striat
STRIAT ~tă (~ți, ~te) vb. A STRIA. ◊ Mușchi ~ți mușchi alcătuiți din fibre lungi. Din fr. strié. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strié....
Cum se pronunță: strâmtoare
STRÂMTOARE ~ori substantiv feminin, 1) Trecătoare îngustă în munți (pe unde se poate trece pe jos); strungă. 2) Spațiu restrâns; îngustime. 3) Fâșie...
Cum se pronunță: strâmt
STRÂMT ~tă (~ți, ~te) 1) adj., Care are o lățime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) lat; îngust. Punte ~tă. 2) Care are o lărgime mai...
Cum se pronunță: strâmbătură
STRÂMBĂTURĂ ~i substantiv feminin, 1) Contractare (voită sau involuntară) care strâmbă fața; grimasă. 2) fig. Cuvânt sau gest care imită în batjocură...
Cum se pronunță: strâmb I
STRÂMB I adv. 1) (în opoziție cu drept) Cu deviere de la poziția normală; într-o parte. A merge ~. A crește ~. ◊ A sta (sau a ședea) ~ și a judeca drept...
Cum se pronunță: a strica
A STRICA, stric 1. Vb. tranz. 1) (obiecte) A face să se strice. 2) A preface din bun în rău. Grindina ~t via. 3) A face în mod necalitativ. Croitorul ~t costumul....
Cum se pronunță: a strâmtora
A STRÂMTORA~ez tranz. 1) A restrânge în spațiu; a grămădi într-un loc îngust. 2) fig. pop. (persoane) A face să nimerească într-o situație grea; a pune...
