Cum se pronunță: abțiguit
ABȚIGUIT, -Ă, abţiguiți, -te, adj. (Fam.) 1. Beat. 2. Modificat; p. ext. falsificat. – V. abtigui. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: abțiguire
ABȚIGUIRE, abțiguiri, s.f. (Fam.) Acţiunea de a (se) abţigui. -V. abțigui. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: abțibild
ABȚIBILD, abțibilduri, substantiv neutru 1. Imagine în culori imprimată pe un strat subțire de colodiu, care se aplică pe o suprafață netedă, umezindu-se...
Cum se pronunță: absurditate
ABSURDITATE, absurdități, substantiv feminin Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, conceptie absurdă; prostie, ineptie. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: absurd
ABSURD, -Ă, absurzi, -de, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societății, contrar...
Cum se pronunță: abstrus
ABSTRUS, -Ă, abstruşi, -se, adjectiv (Livr.) Neclar, confuz, încurcat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstrus (DEX ’09)....
Cum se pronunță: abstragere
ABSTRAGERE, abstrageri, s.f. (Rar) Acțiunea de a abstrage şi rezultatul ei. – V. abstrage. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: abstracțiune
ABSTRACȚIUNE substantiv feminin v. abstracție Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: abstracționist
ABSTRACȚIONIST, -A, abstracționişti, -ste, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. Adj. Care aparține abstracţionismului, referitor la abstracţionism....
Cum se pronunță: abstracționism
ABSTRACȚIONISM substantiv neutru 1. Tendință care acordă abstracţiunilor aceeaşi valoare cu aceea a realităţilor concrete. 2. Artă abstractă. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: abstracție
ABSTRACȚIE, abstracții, substantiv feminin Abstractizare; (concr.) lucru abstract. Expr. A face abstracţie de… = a nu lua în considerare; a ignora. Sursa:...
Cum se pronunță: abstractizare
ABSTRACTIZARE, abstractizări, substantiv feminin – Operaţie a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare...
