ABSURD, -Ă, absurzi, -de, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societății, contrar bunului-simt: ilogic. Loc. adv. Prin absurd = admiţând un raţionament fals, o situație aproape imposibilă. Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar este fals. 2. S.n. Ceea ce este absurd (1).
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: absurde și absurdus (DEX ’09).
