Cum se pronunță: gir
GIR, giruri, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Semnătură pe dosul unei cambii prin care semnătura garantează achitarea ei; 2. Mijloc prin care o persoană garantează...
Cum se pronunță: gioarsă
GIOARSĂ, gioarse, substantiv feminin. Înseamnă: fam. Haină veche și uzată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană și limba...
Cum se pronunță: gintă
GINTĂ, ginți, substantiv feminin. Înseamnă: 1. ist. Comunitate de oameni bazată pe rudenia de sânge, constituind principala formă de organizare obştească...
Cum se pronunță: ginseng
GINSENG, , substantiv masculin. Înseamnă: Plantă originară din China, cu proprietăți terapeutice; rădăcina vieții. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rădăcina-vieții...
Cum se pronunță: gingivită
GINGIVITĂ, gingivite, substantiv feminin. Înseamnă: Stare patologică constând în inflamarea gingiilor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: roșeață (Sursa: Sinonime...
Cum se pronunță: gingival
GINGIVAL, -Ă, gingivali, -e, adjectiv. Înseamnă: Care ține de gingie; propriu gingiei (inflamație gingivală). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: gingirică
GINGIRICĂ, gingirici, substantiv feminin. Înseamnă: Pește de talie mică, asemănător cu scrumbia de Dunăre. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. scrumbioară;...
Cum se pronunță: gingie
GINGIE, gingii, substantiv feminin. Înseamnă: Țesut muscular care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: gingășie
GINGĂȘIE, gingășii, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Caracter gingaș; 2. Comportare gingașă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: duioșie (Sursa: Sinonime 2002)....
Cum se pronunță: gingaș
GINGAȘ, -Ă, gingași, -e, adjectiv. Înseamnă: 1. (despre ființe și despre manifestările lor, despre lucruri etc.) Care este foarte delicat și sensibil la...
Cum se pronunță: ginere
GINERE, gineri, substantiv masculin. Înseamnă: Soț al fiicei considerat în raport cu părinții acesteia. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mire (Sursa: Sinonime...
Cum se pronunță: a sista
A SISTA~ez, vb. tranz. livr. (activități, procese etc.) A face să se întrerupă; a întrerupe. Din lat. sistere, germ. sistieren. Etimologie: Cuvânt provenit...
