Cum se pronunță: scaner
SCANER, scanere, substantiv neutru, substantiv neutru, care înseamnă Aparat folosit în diferite sisteme de investigație pentru explorarea amănunțită punct...
Cum se pronunță: scandiu
SCANDIU, substantiv neutru, care înseamnă Metal rar, moale, argintiu cu nuanță gălbuie, întrebuințat, mai ales, ca indicator radioactiv. . Din germ. Skandium,...
Cum se pronunță: scandinav II
SCANDINAV I, scandinavă, (~i, ~e) adj. care înseamnă Care aparține Scandinaviei (Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca) sau populației ei. Din fr. scandinave....
Cum se pronunță: scandinav II
SCANDINAV II, scandinavi, substantiv masculin, care înseamnă Persoană care face parte din populația de bază a Scandinaviei sau este originară din Scandinavia.Din...
Cum se pronunță: scandare
SCANDARE, scandări, substantiv feminin, care înseamnă 1) v. A SCANDA. 2) Anomalie a vorbirii, constând în despărțirea involuntară a cuvintelor în silabe....
Cum se pronunță: scandalos
SCANDALOS, scandaloasă, (~oși, ~oase) adj. și adverbial Care provoacă scandal. Afacere ~oasă. Din fr. scandaleux. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: scădere
SCĂDERE, scăderi, substantiv feminin, care înseamnă 1) v. A SCĂDEA. 2) Micșorare a ceva din punct de vedere cantitativ. Scăderea prețurilor. 3) (în opoziție...
Cum se pronunță: Petra
Petra este un fost oraș antic, situat în Iordania. Este unul din cele mai celebre situri arheologice din lume, datorită templelor săpate direct în stâncă...
Cum se pronunță: panegirist
PANEGIRIST, panegiriști, substantiv masculin – 1. Autor sau interpret de panegirice. 2. fig. Persoană care aduce elogii exagerate la adresa cuiva sau a ceva;...
Cum se pronunță: panegiric
PANEGIRIC, panegirice, substantiv neutru – 1. (la vechii greci și la romani) Discurs public în care se proslăveau faptele de vitejie ale strămoșilor sau...
Cum se pronunță: pane
PANE, adj. invar. – (despre carne, pește etc.) Care este prăjit în grăsime, fiind trecut mai întâi printr-un amestec din făină, ou și pesmet. Sursă:...
Cum se pronunță: pandemoniu
PANDEMONIU, n. livr. – 1. Capitală imaginară a infernului. 2. Loc de adunare a demonilor. 3. fig. Adunare neorganizată a unor persoane cu opinii absolut...
