Cum se pronunță: a frânge
A FRÂNGE, frâng, verb 1. (obiecte tari) A face să se frângă; 2. (oase) A supune unei leziuni prin acţiunea violentă a unei forţe; 3. A supune voinţei sale....
Cum se pronunță: stoicism
STOICISM substantiv neutru 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care în domeniul eticii susținea că înțelepții trebuie să se conducă numai după...
Cum se pronunță: sofisticat
SOFISTICAT, sofisticată adjectiv 1. Despre limbaj, stil, aspect etc. 1.1. (Despre oameni) Care se manifestă artificial, complicat, prețios. DEX ’09 2. Care...
Cum se pronunță: livresc
LIVRESC, livrescă adjectiv 1. Întemeiat numai pe informația din cărți și în limbajul oamenilor culți.. DEX ’09 DEX ’98 DLRLC DN Sinonime: cult...
Cum se pronunță: fulgurant
FULGURANT, -Ă, fulguranți, -te, adjectiv: 1. Care fulgeră; care produce fulgere; 2. Care produce o lumină orbitoare asemănătoare fulgerului. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: fulgerător
FULGERĂTOR, -OARE, fulgerători, -oare, adjectiv: 1. Care se răspândeşte repede; ca fulgerul; 2. Care se produce foarte repede; cu iuţeală mare; 3. fig. (despre...
Cum se pronunță: fulgerat
FULGERAT, -Ă, fulgerați, -te, adjectiv: 1. v. a fulgera; 2. Care a fost lovit de fulger; 3. fig. (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire; 4....
Cum se pronunță: fulgerare
FULGERARE, fulgerări, substantiv feminin: 1. v. a fulgera; 2. v. fulger; 3. (fig.) Lumină de scurtă durată (ca un fulger); 4. (fig.) Interval de timp foarte...
Cum se pronunță: fulger
FULGER, fulgere, substantiv neutru: Fenomen atmosferic care constă dintr-o descărcare electrică, însoţită de o lumină vie, produsă foarte repede şi pentru...
Cum se pronunță: extaz
EXTAZ, extaze, substantiv neutru – 1. Stare psihică de mare intensitate caracterizată prin slăbirea contactului cu lumea exterioară. 2. fig. Stare de fericire...
Cum se pronunță: extatic
EXTATIC, extatică (~ci, ~ce), adjectiv, rar – 1. Care ține e extaz; propriu extazului. Stare ~că. 2. (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește...
Cum se pronunță: expunere
EXPUNERE, expuneri, substantiv feminin – 1. v. A EXPUNE. 2. Ceea ce se redă prin cuvinte. 3. Lucrare școlară, în special scrisă, care constă în redarea...
