Cum se pronunță: a se văicări
A se văicări, văicăresc: Verb. 1) A-şi exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta....
Cum se pronunță: văgăună
Văgăună, văgăuni: Substantiv, gen feminin. 1) Loc situat între dea-luri sau munţi apropiaţi; vale adâncă.2) Peşteră nu prea adâncă într-un munte.3)...
Cum se pronunță: văduvioară
Văduvioară, văduvioare: Substantiv, gen feminin. 1)Peşte dulcicol de talie medie, cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi de culoare brună-verzuie sau albăstrie....
Cum se pronunță: a franțuzi
A FRANȚUZI, franțuzesc, verb (fam.) 1. (limbi, idiomuri, graiuri) A împestriţa cu expresii şi cuvinte franceze; 2. A face să se franţuzească. Sursa: DEX...
Cum se pronunță: a frânge
A FRÂNGE, frâng, verb 1. (obiecte tari) A face să se frângă; 2. (oase) A supune unei leziuni prin acţiunea violentă a unei forţe; 3. A supune voinţei sale....
Cum se pronunță: stoicism
STOICISM substantiv neutru 1. Curent filozofic în Grecia și Roma antică, care în domeniul eticii susținea că înțelepții trebuie să se conducă numai după...
Cum se pronunță: sofisticat
SOFISTICAT, sofisticată adjectiv 1. Despre limbaj, stil, aspect etc. 1.1. (Despre oameni) Care se manifestă artificial, complicat, prețios. DEX ’09 2. Care...
Cum se pronunță: livresc
LIVRESC, livrescă adjectiv 1. Întemeiat numai pe informația din cărți și în limbajul oamenilor culți.. DEX ’09 DEX ’98 DLRLC DN Sinonime: cult...
Cum se pronunță: fulgurant
FULGURANT, -Ă, fulguranți, -te, adjectiv: 1. Care fulgeră; care produce fulgere; 2. Care produce o lumină orbitoare asemănătoare fulgerului. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: fulgerător
FULGERĂTOR, -OARE, fulgerători, -oare, adjectiv: 1. Care se răspândeşte repede; ca fulgerul; 2. Care se produce foarte repede; cu iuţeală mare; 3. fig. (despre...
Cum se pronunță: fulgerat
FULGERAT, -Ă, fulgerați, -te, adjectiv: 1. v. a fulgera; 2. Care a fost lovit de fulger; 3. fig. (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire; 4....
Cum se pronunță: fulgerare
FULGERARE, fulgerări, substantiv feminin: 1. v. a fulgera; 2. v. fulger; 3. (fig.) Lumină de scurtă durată (ca un fulger); 4. (fig.) Interval de timp foarte...
