Cum se pronunță: frunzet
FRUNZET, frunzeturi, substantiv neutru: frunziș, frunzărime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: frunză + suf. -et (DEX ’09)....
Cum se pronunță: frunzar
FRUNZAR, frunzare, substantiv neutru 1. Creangă de copac cu tot cu frunze; 2. Adăpost făcut din asemenea crengi; 3. rar Crengi cu frunze uscate care servesc drept...
Cum se pronunță: frunză
FRUNZĂ, frunze, substantiv feminin: Organ al plantelor superioare, format dintr-o lamă verde (limb), care se leagă de ramură printr-o codiţă (peţiol). Sursa:...
Cum se pronunță: frunte
FRUNTE, frunți, substantiv feminin 1. Partea din faţă a capului situată deasupra ochilor; 2. (fig.) Partea mai de valoare, mai de calitate. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: fruntăraș
FRUNTĂRAȘ, fruntărașe, substantiv neutru: (diminutiv de la fruntar) Fâşie de pânză folosită pentru a lega fruntea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fruntar...
Cum se pronunță: frumos II
FRUMOS, -OASĂ, frumoși, -oase, adjectiv 1. Care este plin de armonie; cu valoare estetică; 2. Care provoacă admiraţie sau satisfacţie sufletească. Sursa:...
Cum se pronunță: frugivor
FRUGIVOR, -Ă, frugivori, -e, adjectiv (despre animale) Care se hrăneşte, mai ales, cu fructe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: frugifer
FRUGIFER, -Ă, frugiferi, -e, adjectiv: (despre plante) Care face fructe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frugifere (DEX ’09)....
Cum se pronunță: frugalitate
FRUGALITATE, substantiv feminin: Caracter frugal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frugalité; limba latină: frugalitas, -atis...
Cum se pronunță: frugal
FRUGAL, -Ă, frugali, -e, adjectiv 1. (despre mese, prânzuri etc.) Care constă din bucate puţine şi simple; 2. (despre persoane şi modul lor de existenţă)...
Cum se pronunță: fructuos
FRUCTUOS, -OASĂ, fructuoși, -oase, adjectiv: Care dă rezultate bune. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fig.) rodnic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: a se fuduli
A SE FUDULI, mă fudulesc, verb 1. A deveni fudul; 2. A se ţine mândru; a-şi da aere; a se făli; a se mândri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din fudul (DEX...
