Cum se pronunță: epifanie
epifanie, epifanii substantiv feminin 1. Arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: épiphanie...
Cum se pronunță: greșeală sau greșală
greșeală, greșeli substantiv feminin 1. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real,...
Cum se pronunță: sex
SEX, sexe, substantiv neutru. 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte, masculi...
Cum se pronunță: holistic
holistic adjectiv 1. Care ține de holism; privitor la holism. – Din engl. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: holistic.DEX ’09...
Cum se pronunță: paradigmă
PARADIGMĂ, paradigme, substantiv feminin 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt, sau tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei...
Cum se pronunță: pragmatic
PRAGMATIC, -Ă, pragmatici, -ce, adjectiv, sau substantiv feminin 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în...
Cum se pronunță: oca
oca, ocale, substantiv feminin care înseamnă: Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un...
Cum se pronunță: ultimatum
ultimatum, ultimatumuri substantiv neutru 1. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ultimatum...
Cum se pronunță: reformă
reformă, reforme, substantiv feminin 1. Transformare politică, economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres. DEX ’09...
Cum se pronunță: jubiliar
JUBILIAR, jubiliari, , adjectiv 1. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. Din jubileu. Sursa...
Cum se pronunță: segregare
SEGREGARE, segregări, s substantiv feminin. 1. Faptul de a (se) segrega; segregație. Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă...
Cum se pronunță: asertiv
asertiv, asertivă adjectiv 1. Cu caracter de aserțiune. Declarativ. DEX ’09 DEX ’98 MDN ’00 Sinonime: asertoric declarativ Etimologie: Cuvânt...
