Cum se pronunță: secesiune
SECESIUNE ~i, substantiv feminin Separare de un stat cu scopul de a se uni cu altul sau de a forma un stat aparte. . Din fr. sécession, lat. secessio, ~onis. Etimologie:...
Cum se pronunță: seceriș
SECERIȘ ~uri, substantiv neutru, 1) v. A SECERA. 2) Timpul când se seceră. 3) Recoltă secerată. Din lat sicilare + suf. ~iș. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: secerător
SECERĂTOR ~oare( ~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, Persoană care seceră. Din lat. sicilis + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină...
Cum se pronunță: secerătoare
SECERĂTOARE ~ori, substantiv feminin, Mașină agricolă pentru secerat. ~-legătoare mașină care seceră și leagă în snopi. Din lat. sicilis + suf. ~ătoare....
Cum se pronunță: secerar
SECERAR, substantiv masculin, pop. A opta lună a anului; august. Din lat. sicilare + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sicilare. (DEX ’09)...
Cum se pronunță: seceră
SECERĂ ~i, substantiv feminin, 1) Unealtă agricolă, formată dintr-o lamă arcuită (cu tăiș, mai ales, dințat) fixată într-un mâner de lemn și folosită...
Cum se pronunță: secătură
SECĂTURĂ ~i, substantiv feminin, Om de nimic; pușlama; derbedeu; golan. Din lat. siccare + suf. ~ătură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină siccare....
Cum se pronunță: racem
RACEM, raceme, substantiv neutru: Inflorescenţă în formă de ciorchine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba farnceză: raceme; limba latină:...
Cum se pronunță: frigărui
FRIGĂRUIE, frigărui, substantiv feminin: Friptură pregătită din bucăţi mici de carne fripte pe frigare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frigăruică (Sursă:...
Cum se pronunță: frigare
FRIGARE, frigări, substantiv feminin: Vergea ascuţită la un capăt în care se înfige carnea pentru a o frige (la grătar). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.)...
Cum se pronunță: friganea
FRIGANEA, friganele, substantiv feminin: (mai ales la plural) Felie de pâine muiată în lapte, apoi în ou şi prăjită în grăsime. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: frig
FRIG, friguri, substantiv neutru 1. Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatură joasă a aerului; 2. Senzaţie de rece căuzată de o astfel de stare...
