Cum se pronunță: cement
CEMENT, cementuri, substantiv neutru 1. Agent pulverulent care serveste la cementarea otelului; 2. (med.; in sintagma) Cement dentar= material folosit in obturatia...
Cum se pronunță: cenobiu
CENOBIU, cenobii, substantiv neutru: (biol.) Colonie imobilă de organisme unicelulare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cenobio...
Cum se pronunță: a cementa
A CEMENTA, cementez, verb 1. A trata terrnochimic otelurile moi sau aliate, introducand carbon, crom, azot etc. in stratul lor superficial, pentru a obtine un strat...
Cum se pronunță: cârciumioară
CÂRCIUMIOARĂ, cârciumioare, substantiv feminin: Diminutiv al lui cârciumă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârciumă + suf. -ioară (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cârciumăriță
CÂRCIUMĂRIȚĂ, cârciumărițe, substantiv feminin: Cârciumăreasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârciumar + suf. -iță (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cârciumărit
CÂRCIUMĂRIT, substantiv neutru 1. (pop.) Faptul de a carciumari; ocupatia carciumarului sau a carciumaresei; 2. Impozit care era perceput in trecut pe carciumi....
Cum se pronunță: cârciumăreasă
CÂRCIUMĂREASĂ, cârciumărese, substantiv feminin 1. Femeie care are in proprietate o carciuma; nevasta de carciumar; carciumarita; 2. Planta erbacee ornamentala...
Cum se pronunță: cârciumar
CÂRCIUMAR, cârciumari, substantiv masculin: Proprietar al unei cârciumi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârciumă + suf. -ar (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cârciumă
CÂRCIUMĂ, cârciumi, substantiv feminin: Local unde se consuma bauturi alcoolice (si mancaruri); birt. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (prin Transilv.) ceardă,...
Cum se pronunță: cârciocar
CÂRCIOCAR, cârciocari, substantiv masculin (reg.): Om caruia ii place cearta, procesele, care gaseste obiectie la orice; om carcotas. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: cârcioc
CÂRCIOC, cârciocuri, substantiv neutru (reg.): Tertip, șiretlic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: krucok (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cârcel
CÂRCEL, cârcei, substantiv masculin 1. (med.) Contractie brusca si involuntara a muschilor de la extremitati, insotita de obicei de senzatii dureroase; 2. Organ...
