Cum se pronunță: cârceie
CÂRCEIE, cârceie, substantiv feminin: Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: cârcălit
CÂRCĂLIT, -Ă, cârcăliți, -te, adjectiv: (pop.; despre alimente) Fript numai pe deasupra; pârpălit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cârcăli (DEX...
Cum se pronunță: a cârciumări
A CÂRCIUMĂRI, cârciumăresc, verb: (pop.) A avea in proprietate o carciuma, a vinde sau a servi intr-o carciuma. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cârciumar (DEX...
Cum se pronunță: a cârcâi
A CÂRCÂI, (pers. III) cârcâie, verb: (Despre unele pasari) A scoate sunete (neplacute) caracteristice speciei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: formație onomatopeică (DEX...
Cum se pronunță: ceaslov
CEASLOV, ceasloave, substantiv neutru: Carte bisericeasca cuprinzand anumite rugaciuni si cantari pentru diferite ceasuri ale zilei si care servea candva si ca abecedar....
Cum se pronunță: ceas
CEAS, ceasuri, substantiv neutru 1. Interval de timp egal cu 60 de minute, ora; Spatiu, distanta care se poate parcurge in timp de o ora; Fiecare dintre cele 24...
Cum se pronunță: ceartă
CEARTĂ, certuri, substantiv feminin 1. Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane; sfada, galceava; 2. (rar) Neintelegere, dusmanie, ura. Sursa:...
Cum se pronunță: cârtitor
CÂRTITOR, -OARE, cârtitori, -oare, adjectiv: (pop.) Care cârtește, care se arată mereu nemulțumit, care bombăne necontenit. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: cârtire
CÂRTIRE, cârtiri, substantiv feminin: (pop.) Acțiunea de a cârti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cârti (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cârteală
CÂRTEALĂ, cârteli, substantiv feminin: (pop.) Faptul de a cârti; protest, murmur (de nemulțumire), critică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cârti + suf....
Cum se pronunță: cârpușoară
CÂRPUȘOARĂ, cârpușoare, substantiv feminin: Diminutiv al lui cârpă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârpă + suf. -ușoară (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cârpitură
CÂRPITURĂ, cârpituri, substantiv feminin 1. Reparație sumară sau prost executata; prin restricție: petic; 2. Obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (și peticit)....
