Cum se pronunță: căruță
CĂRUȚĂ, căruțe, substantiv feminin 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor decat acesta, cu tractiune animala, mai ales cu cai; 2. Cantitate de...
Cum se pronunță: căruțaș
CĂRUȚAȘ, căruțași, substantiv masculin: Persoana care transporta cu caruta marfa sau persoane. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cărăuș (Sursă: Sinonime 2002)....
Cum se pronunță: căruț
CĂRUȚ, căruțuri, substantiv neutru 1. Diminutiv al lui car; carucean; 2. Carucior; 3. Parte mobila a unor masini, care se misca pe rotite sau luneca pe glisiere,...
Cum se pronunță: căruntețe
CĂRUNTEȚE, substantiv feminin: Faptul de a fi cărunt; cărunțeală, cărunție; prin extensiune: bătrânețe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărunt + suf....
Cum se pronunță: cărunt
CĂRUNT, -Ă, cărunți, -te, adjectiv 1. (Despre par, barba, mustata) Care a inceput sa albeasca; 2. (Despre oameni) Care are fire de par alb. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: cărucior
CĂRUCIOR, cărucioare, substantiv neutru 1. Trasurica in care sunt purtati copiii mici; 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roti de rulare, care se poate deplasa...
Cum se pronunță: cărucioară
CĂRUCIOARĂ, cărucioare, substantiv feminin (rar): Diminutiv al lui căruță. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căruță + suf. -ioară (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cărucean
CĂRUCEAN, cărucene, substantiv neutru: (reg.) Căruț. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căruț + suf. -ean (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cărțulie
CĂRȚULIE, cărțulii, substantiv feminin: Cărticică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carte + suf. -ulie (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cărțoi
CĂRȚOI, cărțoaie, substantiv neutru (fam.): Augmentativ al lui carte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carte + suf. -oi (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cărturărie
CĂRTURĂRIE, substantiv feminin (rar, înv.): Învățătură, erudiție. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărturar + suf. -ie (DEX ’09)....
Cum se pronunță: cărturărește
CĂRTURĂREȘTE, adverb (rar): Ca un cărturar, în felul cărturarilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărturar + suf. -ește (DEX ’09)....
