Cum se pronunță: a căftăni
A CĂFTĂNI, căfătnesc, verb 1. (înv.) A numi pe cineva domn sau a-l aseza intr-un rang de boierie (ocazie cu care i se daruia caftanul); 2. fig. (fam.) A bate,...
Cum se pronunță: uscăcios
USCĂCIOS, -OASĂ, uscăcioși, -oase, adjectiv 1. (despre terenuri) Care este lipsit de umezeală; 2. (despre timp, regiuni) Care se caracterizează prin secetă;...
Cum se pronunță: uscat
USCAT, -Ă, uscați, -te, adjectiv 1. Care este lipsit de umezeală; 2. (despre voce) Care este lipsit de afectivitate; 3. (Despre plante, frunze, flori) Fără...
Cum se pronunță: uscat II
USCAT, uscaturi, substantiv neutru: Înveliş exterior solid (neacoperit de ape) al globului pământesc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pământ, (înv.) tărie...
Cum se pronunță: urzitor
URZITOR, urzitoare, substantiv neutru: Unealtă sau maşină de urzit. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) urzoi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urzi +...
Cum se pronunță: urzitor II
URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care lucrează la maşina de urzit; 2. Persoană care urzeşte pânza; 3. (fig.) Persoană...
Cum se pronunță: urzicătură
URZICĂTURĂ, urzicături, substantiv feminin: Iritaţie dureroasă a pielii provocată de atingerea cu urzici (sau cu alţi factori urzicători). Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: urzicător
URZICĂTOR, -OARE, urzicători, -oare, adjectiv 1. Care urzică; care produce usturime; usturător; 2. (fig.) Care atinge amorul propriu; care conţine aluzii răutăcioase;...
Cum se pronunță: uretral
URETRAL, -Ă, uretrali, -e, adjectiv: Care ţine de uretră; propriu uretrei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urétral (DEX...
Cum se pronunță: ureteral
URETERAL, -Ă, ureterali, -e, adjectiv: Care ţine de ureter; propriu ureterului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uréteral...
Cum se pronunță: ureter
URETER, uretere, substantiv neutru: (la om şi la mamifere) Canal membranos prin care se scurge urina din bazinetul renal în vezica urinară. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: uremie
UREMIE, uremii, substantiv feminin: Stare patologică constând în intoxicaţia generală a organismului, provocată de creşterea excesivă a cantităţii de uree...
