Cum se pronunță: emisar
EMISAR, emisari, substantiv masculin 1. Persoană care are o misiune secretă (neoficială) în altă ţară; 2. Persoană trimisă special pentru a aduce la îndeplinire...
Cum se pronunță: emisar II
EMISAR, emisare, substantiv neutru: Bazin sau canal unde se colectează apele murdare, provenite de la întreprinderi industriale sau din centre populate. Sursa:...
Cum se pronunță: emotivitate
EMOTIVITATE, substantiv feminin: Caracter emotiv. Sursa: DEX ’09 Sinonime: impresionabilitate, sensibilitate, simțire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:...
Cum se pronunță: emotiv
EMOTIV, -Ă, emotivi, -e, adjectiv 1. Care ţine de emoţii; propriu emoţiilor; emoţional; 2. (despre persoane) Care poate fi emoţionat cu uşurinţă; predispus...
Cum se pronunță: emoționant
EMOȚIONANT, -Ă, emoționanți, -te, adjectiv: Care emoţionează puternic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înduioșător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: emoțional
EMOȚIONAL, -Ă, emoționali, -e, adjectiv 1. Care ţine de emoţii; propriu emoţiilor; emotiv; 2. Care se bazează pe emoţii; care este provocat de emoţii; 3....
Cum se pronunță: emoție
EMOȚIE, emoții, substantiv feminin: Stare afectivă intensă, de durată relativ scurtă, provocată de factori externi şi caracterizată printr-o bruscă perturbaţie...
Cum se pronunță: emolient
EMOLIENT, emoliente, substantiv neutru 1. Medicament care are proprietatea de a muia pielea şi mucoasele; 2. Substanţă grasă folosită la finisarea textilelor,...
Cum se pronunță: emitent
EMITENT, -Ă, emitenți, -te, adjectiv: Care emite (bancnote, hârtii de valoare etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fin.) trăgător (Sursă: Sinonime 2002)....
Cum se pronunță: emițător
EMIȚĂTOR, -OARE, emițători, -oare, adjectiv (și substantiv): Care emite unde sonore sau electromagnetice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: transmițător, (rar)...
Cum se pronunță: emistih
EMISTIH, emistihuri, substantiv neutru: Fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers, despărţite de cezură. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (lit.) (înv.)...
Cum se pronunță: emisiune
EMISIUNE, emisiuni, substantiv feminin 1. a emite; 2. Producere a unei radiaţii (electromagnetice, acustice etc.) în mediul înconjurător; 3. Program transmis...
