Cum se pronunță: reparator
REPARATOR, -OARE, reparatori, -oare, adjectiv 1. Care repară; 2. (jur.) Care acoperă o daună. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: reparație
REPARAȚIE, reparații, substantiv feminin 1. v. a repara; 2. Complex de lucrări pentru readucerea în stare normală a unui obiect (clădire, sistem tehnic etc.);...
Cum se pronunță: reparabil
REPARABIL, -Ă, reparabili, -e, adjectiv 1. Care poate fi reparat; în stare să fie reparat; 2. (fig.) Care poate fi corectat; în stare să fie corectat; corigibil....
Cum se pronunță: reostat
REOSTAT, reostate, substantiv neutru: (fiz.) Aparat pentru reglarea intensităţii curentului electric din circuite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: reoscop
REOSCOP, reoscoape, substantiv neutru: Instrument cu ajutorul căruia se constată prezenţa unui curent electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: reorganizator
REORGANIZATOR, -OARE, reorganizatori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care reorganizează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a reorganiza + suf....
Cum se pronunță: reologie
REOLOGIE, substantiv feminin: Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul curgerii lichidelor şi al deformaţiilor corpurilor plastice. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: reologic
REOLOGIC, -Ă, reologici, -ce, adjectiv: Care ţine de reologie; propriu reologiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din reologie (DEX ’09)....
Cum se pronunță: renumit
RENUMIT, -Ă, renumiți, -te, adjectiv: Care se bucură de o anumită reputaţie; cu renume; vestit; slăvit; reputat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: celebru, consacrat...
Cum se pronunță: renascentist
RENASCENTIST, -Ă, renascentiști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de Renaştere; propriu Renaşterii; II. substantiv macsulin și feminin: Persoană care susţine...
Cum se pronunță: renal
RENAL, -Ă, renali, -e, adjectiv: Care ţine de rinichi; propriu rinichilor; nefritic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rénal...
Cum se pronunță: remușcare
REMUȘCARE, remușcări, substantiv feminin: Părere de rău cauzată de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; căinţă;...
