Cum se pronunță: rachierie
RACHIERIE, rachierii, substantiv feminin 1. (înv.) Întreprindere unde se produce rachiu; 2. Depozit de rachiu; 3. Meserie de rachier. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: rachier
RACHIER, rachieri, substantiv masculin (înv.) 1. Lucrător specializat în producerea rachiului; 2. Vânzător de rachiu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: povarnagiu,...
Cum se pronunță: rachetodrom
RACHETODROM, rachetodromuri, substantiv neutru: Teren special amenajat pentru lansarea rachetelor şi pentru dirijarea zborului lor. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: rachetist
RACHETIST, rachetiști, substantiv masculin 1. Militar din trupele de rachete; 2. Sportiv specializat în mânuirea rachetei de tenis. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: a radiodifuza
A RADIODIFUZA, radiodifuzez, verb: (ştiri, reportaje, concerte etc.) A difuza prin intermediul radioului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: ravenă
RAVENĂ, ravene, substantiv feminin: Vale strâmtă cu versanţi abrupţi, formată prin eroziune de şuvoaie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: ravagiu
RAVAGIU, ravagii, substantiv neutru: (mai ales la plural) Distrugere cauzată de unele fenomene ale naturii (inundaţii, furtuni, epidemii etc.); pagubă de mare...
Cum se pronunță: ravac
RAVAC, substantiv neutru: 1. Must care se obţine din stru-gurii striviţi fără a fi daţi la teasc; 2. Vin care se obţine din acest must; 3. Miere care se scurge...
Cum se pronunță: rațiune
RAȚIUNE, rațiuni, substantiv feminin: 1. Facultate umană a omului de a gândi şi de a înţelege sensul şi relaţiile dintre fenomene; judecată; minte; intelect;...
Cum se pronunță: rac
RAC, raci, substantiv masculin 1. Crustaceu dulcicol cu carapacea brună-verzuie (roşie după fierbere), având prima pereche de picioare în formă de cleşte;...
Cum se pronunță: rabotor
RABOTOR, rabotori, substantiv masculin: Muncitor care lucrează la raboteză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: raboteur (DEX...
Cum se pronunță: raboteză
RABOTEZĂ, raboteze, substantiv feminin: Maşină-unealtă cu ajutorul căreia se prelucrează, prin aşchiere, suprafaţa pieselor de metal. Sursa: DEX ’09...
