Cum se pronunță: fragil
FRAGIL, -Ă, fragili, -e, adjectiv 1. (despre obiecte) Care se sparge, se sfărâmă uşor; casant; 2. fig. Care are un aspect fizic delicat; cu construcţie fără...
Cum se pronunță: fragilitate
FRAGILITATE, substantiv feminin 1. Caracter fragil; 2. Lipsă de temeinicie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fragilité (DEX...
Cum se pronunță: fragment
FRAGMENT, fragmente, substantiv neutru: Bucată dintr-un întreg; frântură. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bucată, pasaj, episod, crâmpei, parte (Sursă: Sinonime...
Cum se pronunță: a fragmenta
A FRAGMENTA, fragmentez, verb: (obiecte integrale) A împărţi în fragmente. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a împărți, a diviza, a segmenta (Sursă: Sinonime...
Cum se pronunță: fragmentar
FRAGMENTAR, -Ă, fragmentari, -e, adjectiv: Care este alcătuit din fragmente; care constă din fragmente. Sursa: DEX ’09 Sinonime: incomplet, parțial (Sursă:...
Cum se pronunță: fraht
FRAHT, frahturi, substantiv neutru 1. Document comercial care însoţeşte o marfă transportată pe calea ferată; 2. Taxă plătită pentru un transport de mărfuri...
Cum se pronunță: fraier
FRAIER, fraieri, substantiv masculin 1. Persoană care nu poate profita de anumite împrejurări; om nedescurcăreţ; 2. Persoană care iese din comun prin îmbrăcăminte...
Cum se pronunță: a fraieri
A FRAIERI, fraieresc, verb: fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la o şmecherie); a induce în eroare; a amăgi; a păcăli; a şmecheri;...
Cum se pronunță: franc
FRANC, -Ă, franci, -e, adjectiv I. 1. (despre persoane) Care nu tăinuieşte nimic; dispus a-şi exprima gândurile fără a le ascunde; 2. şi adverbial (despre...
Cum se pronunță: franc II
FRANC, franci, substantiv masculin 1. (în Franţa, Belgia, Elveţia etc.) Unitate a sistemului monetar; 2. (la plural) fam. Bani în număr nedeterminat; parale....
Cum se pronunță: a franca
A FRANCA, franchez, verb 1. (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat; 2. (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. Sursa: DEX ’09 Sinonime:...
Cum se pronunță: francatură
FRANCATURĂ, francaturi, substantiv feminin: Ansamblu de mărci poştale şi ştampile aplicate pe o corespondenţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a franca +...
