Cum se pronunță: flămânzi
A FLĂMÂNZI, flămânzesc, verb 1. A avea senzaţia de foame; a fi flămând; 2. A îndura foame; 3. A face să îndure foame; a ţine nehrănit; a înfometa. Sursa:...
Cum se pronunță: flăcăi
A FLĂCĂI, flăcăiesc, verb 1. A fi flăcău; 2. A-şi petrece anii de flăcău; 3. A trăi ca un flăcău. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: din flăcău (DEX ‘09)....
Cum se pronunță: a flexiona
A FLEXIONA, flexionez, verb 1. A face să se flexioneze; 2. (despre cuvinte) A schimba forma (în procesul declinării sau conjugării). Sursa: DEX ‘09 Etimologie:...
Cum se pronunță: flamingo
FLAMINGO, flamingi, substantiv masculin: Pasăre acvatică migratoare, de talie mare, cu cioc încovoiat, cu gâtul şi picioarele deosebit de lungi şi cu penaj...
Cum se pronunță: flanea
FLANEA, flanele, substantiv feminin: (pop.) Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămaşă sau de vestă, fără guler....
Cum se pronunță: flanc
FLANC, flancuri, substantiv neutru 1. mil. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unei formaţii sau ale unui dispozitiv de luptă; 2. poligr. Material special...
Cum se pronunță: flambaj
FLAMBAJ, flambaje, substantiv neutru (tehn.) Operaţie de îndoire a unui corp solid (ţevi, bare, plăci etc.) prin metode speciale. Sursa: DEX ‘09 Etimologie:...
Cum se pronunță: a flamba
A FLAMBA, flambez, verb 1. (mai ales instrumente medicale) A steriliza, trecând prin para focului; 2. tehn. (bare sau plăci) A supune unei operaţii de flambaj....
Cum se pronunță: flamă
FLAMĂ, flame, substantiv feminin: Parte luminoăsă mobilă care se înalţă dintr-un corp aprins. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: flacără, pară, văpaie (Sursă:...
Cum se pronunță: flajeolet
FLAJEOLET, flajeolete, substantiv neutru 1. Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub lung şi subţire, prevăzut cu orificii (sau cu clape), având ambuşură...
Cum se pronunță: flagranță
FLAGRANȚĂ, substantiv feminin: 1. Caracter flagrant; 2. Fapt incontestabil prin evidenţa sa. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză:...
Cum se pronunță: flagrant
FLAGRANT, -Ă, flagranți, -te, adjectiv 1. Care a avut loc în prezenţa unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată; 2. Care este incontestabil; imposibil...
