Cum se pronunță: veșnic
VEȘNIC, -Ă, veșnici, -ce, adjectiv: Care durează în veci; cu existenţă permanentă; etern. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă:...
Cum se pronunță: veșmânt
VEȘMÂNT, veșminte, substantiv neutru 1. Obiect de îmbrăcăminte; haină; strai; 2. (la plural) Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului;...
Cum se pronunță: veșcă
VEȘCĂ, vești, substantiv feminin (reg.) 1. Coajă de ulm sau de tei folosită la confecţionarea diferitelor obiecte (mai ales site, ciururi); 2. Obiect din astfel...
Cum se pronunță: veston
VESTON, vestoane, substantiv neutru 1. Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămaşă; haină; 2. Haină bărăbătească de uniformă, ajustată,...
Cum se pronunță: vestitor
VESTITOR, -OARE, vestitori, -oare, I. adjectiv: Care vesteşte ceva; care aduce o veste; II. substantiv masculin și feminin 1. Persoană autorizată cu misiunea...
Cum se pronunță: vestit
VESTIT, -Ă, vestiți, -te, adjectiv: Care se bucură de o anumită reputaţie; cu renume; foarte cunoscut; reputat; renumit; slăvit. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
Cum se pronunță: vestimentație
VESTIMENTAȚIE, vestimentații, substantiv feminin: Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veşminte; îmbrăcăminte. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: ciomăgar
CIOMĂGAR, ciomăgari, substantiv masculin: Persoană înclinată spre bătaie (cu ciomagul). Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciomag + suf. -ar (DEX ’09)....
Cum se pronunță: a veșteji
A VEȘTEJI, veștejește. verb 1. A face să se veştejească; 2. fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. Sursa:...
Cum se pronunță: a se veșteji
A SE VEȘTEJI, se veștejește. verb 1. (despre plante) A deveni veşted; a-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se ofili; 2. fig. (despre persoane) A-şi pierde...
Cum se pronunță: a se ciondăni
A SE CIONDĂNI, mă ciondănesc, verb: (fam.) A se certa uşor (pentru lucruri mărunte); a se ciorovăi; a se clănţăni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: a ciopârți
A CIOPÂRȚI, ciopârțesc, verb 1. (un obiect) A tăia la nimereală în bucăţi mărunte; a bucăţi; a ciocârti; 2. (un material, o piesă etc.) A lucra rău,...
