Cum se pronunță: a ciomăgi
A CIOMĂGI, ciomăgesc, verb 1. A bate tare (cu ciomagul); a zdrobi în bătăi; a cetlui; a îmblăti; a melestui; 2. (refl.) A face (concomitent) schimb de lovituri...
Cum se pronunță: ciomag
CIOMAG, ciomege, substantiv neutru 1. Băţ lung şi gros cu măciulie la unul dintre capete; bâtă; măciucă; ghioagă; 2. Lovitură dată cu un astfel de băţ....
Cum se pronunță: cioltar
CIOLTAR, cioltare, substantiv neutru: (înv., pop.) Bucată de postav împodobită cu cusături, care se punea pe spinarea calului sub şa; valtrap. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: ciolpan
CIOLPAN, ciolpani, substantiv masculin (pop.) 1. Trunchi de arbore uscat, rămas în pământ; 2. Arbore bătrân. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX...
Cum se pronunță: ciolănos
CIOLĂNOS, -OASĂ, ciolănoși, -oase, adjectiv: (despre persoane sau despre corpul lor) Care are ciolane mari; cu articulaţii proeminente; osos. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: ciolan
CIOLAN, ciolane, substantiv neutru 1. Os de animal tăiat; 2. Parte a corpului omenesc; mădular; membru; 3. Parte constitutivă a scheletului; os. Sursa: DEX ’09...
Cum se pronunță: ciolac
CIOLAC, -Ă, ciolaci, -ce, adjectiv (reg.) 1. (despre mâini) Care este retezat; ciunt; 2. (despre persoane) Care are o mână retezată; care nu are o mână. Sursa:...
Cum se pronunță: ciohodar
CIOHODAR, ciohodari, substantiv masculin (în Moldova medievală) 1. Dregător la curtea domnească care avea în grijă încălţămintea domnului; 2. Slugă la...
Cum se pronunță: cioflingar
CIOFLINGAR, cioflingari, substantiv masculin (reg.) 1. Persoană care nu are preocupări serioase; om de nimic; pierde-vară; târâie-brâu; 2. (înv. peior.) Ţăran...
Cum se pronunță: ciocolatiu
CIOCOLATIU, –IE, ciocolatii, adjectiv: Care este de culoarea ciocolatei; cafeniu-închis. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ciocolată + suf. -iu (DEX ’09)....
Cum se pronunță: ciocolată
CIOCOLATĂ, ciocolate, substantiv feminin 1. Produs în formă de pastă solidificată, obţinut din pulbere de cacao, zahăr şi ingrediente; 2. Băutură dulce,...
Cum se pronunță: ciocoism
CIOCOISM, ciocoisme, substantiv neutru 1. Comportare de ciocoi; 2. Atitudine a celui care este slugarnic; slugărnicie; servilism. Sursa: DEX ’09 Etimologie:...
