Cum se pronunță: spumă
SPUMĂ ~e substantiv feminin, 1) Înveliș (albicios) de bășicuțe de aer, care apare la suprafața unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermentează....
Cum se pronunță: spumant
SPUMANT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival (despre substanțe) Care spumează; care face spumă. Din lat. spuma + suf. ~ant. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: spulberător
SPULBERĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj., Care spulberă. Din lat. expulverare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină expulverare. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: spulberatic
SPULBERATIC ~că (~ci, ~ce) adj.,(despre persoane sau despre comportarea lor) Care este nestatornic; fluturatic. Din lat. expulverare + suf. ~atic. Etimologie: Cuvânt...
Cum se pronunță: spulberat
SPULBERAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPULBERA și A SE SPULBERA. 2) fig. (despre persoane) adj. Care le face pe toate în grabă. Din lat. expulverare. Etimologie:...
Cum se pronunță: spulber
SPULBER ~e substantiv neutru, Vânt puternic însoțit de ninsoare; viscol; vijelie; vifor. Din Din lat. expulverare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină...
Cum se pronunță: sprințar
SPRINȚAR ~ă (~i, ~e) 1) adj. Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zvăpăiat; zburdalnic. 2) fig. Care denotă lipsă de statornicie;...
Cum se pronunță: sprinter
SPRINTER ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Sportiv care practică sprintul. Din engl. sprinter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză sprinter....
Cum se pronunță: sprinteneală
SPRINTENEALĂ ~eli substantiv feminin, Caracter sprinten; agilitate; vioiciune; iuțeală. . Din sl. suprentinu + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba...
Cum se pronunță: sprinten
SPRINTEN ~ă (~i, ~e) 1) adj. și adverbial Care vădește ușurință în mișcare; vioi; iute; ager; agil. Pași ~i. ~ la minte isteț. 2) fig. (despre construcții)...
Cum se pronunță: sprint
SPRINT ~uri substantiv neutru, 1) Categorie de probe sportive de mare viteză pe distanțe scurte. 2) Accelerare a vitezei în ultima fază de desfășurare a unor...
Cum se pronunță: a stabiliza
A STABILIZA~ez, vb. tranz. 1) A face să se stabilizeze. 2) chim. (substanțe) A face să nu se descompună (ușor) într-o reacție. Din fr. stabiliser. Etimologie:...
