Cum se pronunță: A VĂMUI
A vămui: Verb. 1) (obiecte de import şi export) A supune unei taxe vamale....
Cum se pronunță: Văluros
Văluros, văluroasă: Adjectiv. 1) Care are (multe) valuri; cu (multe) valuri. 2) Care are aspect de valuri; asemănător cu valurile. Sursa: DEX ’09. ...
Cum se pronunță: vălțuitor
VĂLȚUITOR, vălțuitori: Substantiv, gen masculin. 1) Muncitor specializat în operaţii de vălţuire. Sursa: DEX ’09....
Cum se pronunță: a vălțui 1
A vălțui: Verb. 1) A prelucra cu ajutorul valţurilor. Sursa: DEX ’09. ...
Cum se pronunță: vălean
Vălean, văleană: Adjectiv. 1) Care locuieşte într-o vale; din vale. Sursa: DEX ’09....
Cum se pronunță: vălătuc
Vălătuc, vălătuci: Substantiv, gen masculin. 1) Obiect în formă de cilindru, obţinut prin înfăşurarea unui material flexibil; val; sul; rulou. ~ de hârtie....
Cum se pronunță: văl
VĂL, văluri: Substantiv, gen neutru. 1) Bucată de ţesătură transparentă folosită de femei pentru a-şi acoperi faţa sau capul; voal. • A i se pune (cuiva)...
Cum se pronunță: Văiugă
Văiugă, văiugi: Substantiv, gen feminin. 1) Vale mică, îngustă şi puţin adâncă. Sursa: DEX ’09....
Cum se pronunță: văitătură
Văitătură, văitături: Substantiv, gen feminin. 1) Sunet plin de jale; vaiet; văicăreală; tânguire. Sursa: DEX ’09. ...
Cum se pronunță: a văita
A văita, vait: Verb. 1) (persoane) A regreta cu îndurerare; a compătimi; a plânge. . Sursa: DEX ’09....
Cum se pronunță: a se văicări
A se văicări, văicăresc: Verb. 1) A-şi exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta....
Cum se pronunță: văicăreală
Văicăreală, văicăreli: Substantiv, gen feminin. 1) Sunet plin de jale; văitătură; tânguială. Sursa: DEX ’09....
