Cum se pronunță: spining
SPINING ~uri substantiv neutru, Undiță de construcție specială pentru prinderea peștilor răpitori. Din fr., engl. spinning. Etimologie: Cuvânt provenit...
Cum se pronunță: spinel
SPINEL ~i substantiv masculin, 1) Mineral cristalizat divers colorat, întrebuințat ca piatră prețioasă. 2) Piatră prețioasă corespunzătoare. Din germ. Spinell,...
Cum se pronunță: spinărie
SPINĂRIE ~i substantiv feminin, 1) Loc unde cresc mulți spini. 2) Desiș de spini. . Din lat spinus + suf. ~ărie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină...
Cum se pronunță: spinăraie
SPINĂRAIE substantiv feminin, colect. Cantitate mare de spini; mulțime de spini. Din lat. spinus, ~a + suf. ~ăraie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină...
Cum se pronunță: spinare
SPINARE ~ări f. 1) (la om și la animale) Parte a corpului situată de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gâtului până la șale); spate. Măduva ~ării....
Cum se pronunță: spinal
SPINAL ~ă (~i, ~e) adj., Care este caracteristic pentru spinare sau pentru coloana vertebrală. * Nerv ~ nerv motor cranian al gâtului, al faringelui și al laringelui....
Cum se pronunță: spin
SPIN ~i substantiv masculin, 1) Formație cu vârf ascuțit și înțepător, care crește pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele și pe fructele unor plante;...
Cum se pronunță: spidometru
SPIDOMETRU ~e substantiv neutru, Aparat pentru măsurarea vitezei de deplasare a unui vehicul; vitezometru. Din engl. speedometer. Etimologie: Cuvânt provenit din...
Cum se pronunță: spicos
SPICOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., 1) Care are spicul mare și plin. 2) și substantival (despre plante) Care face spic. Din lat. spicum + suf. ~os. Etimologie:...
Cum se pronunță: spiciform
SPICIFORM ~ă (~i, ~e) adj., Care are forma unui spic. Din fr. spiciforme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiciforme. (sursa DEX ’09)...
Cum se pronunță: spicher
SPICHER ~i substantiv masculin, Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etc. la radio sau la televiziune; crainic. Din fr., engl....
Cum se pronunță: spic
SPIC ~ce substantiv neutru, 1) Inflorescență caracteristică gramineelor, alcătuită din mai multe flori mici dispuse pe o axă centrală. * A da în ~ a începe...
