Cum se pronunță: sinaxar

SINAXAR ~e substantiv neutru, 1) Carte religioasă care descrie pe scurt viețile sfinților. 2) (în biserica creștină) Calendar în care sunt fixate numele sfinților după zilele anului. Din ngr. sinaxarion. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sinaxarion. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sindactilie

SINDACTILIE substantiv feminin, Defect congenital, constând în lipirea între ele a degetelor de la mână sau de la picior. Din fr. syndactylie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syndactylie. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sinarhie

SINARHIE ~i substantiv feminin, Formă de guvernământ în care puterea de stat este repartizată între mai multe persoane. Din fr. synarchie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synarchie. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sextant

SEXTANT ~e substantiv neutru, Instrument optic folosit în marină, aviație, astronomie, pentru măsurarea distanței unghiulare. Din fr. sextant. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sextant. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sextă

SEXTĂ ~e substantiv feminin, muz. Treapta a șasea a gamei diatonice, care cuprinde șase trepte ale scării muzicale. Din fr. sexte, germ. Sexte, it. Sesta. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sexte. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sinapism

SINAPISM ~e substantiv neutru, Cataplasmă din făină de muștar care se aplică pe părțile bolnave ale corpului în scopuri curative. Din ngr. sinapismós, fr. sinapisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sinapismós. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sinantrop

SINANTROP ~i substantiv masculin, Fosilă asemănătoare cu pitecantropul, care prezintă concomitent caractere primitive de maimuță și caractere evoluate de om. [Sil. sin-an-trop] Din fr. sinanthrope. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinanthrope. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sinalagmatic

SINALAGMATIC ~că (~ci,~ce) adj. (despre contracte) Care impune obligații reciproce pentru părți. Din fr. synallagmatique, germ. Synallagmatisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synallagmatique. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →