SIMUN substantiv neutru, Vânt puternic, uscat și fierbinte, care bate în deșerturile africane. Din fr. simoun. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză simoun. (sursa DEX ’09)
Cele mai interesante
Cum se pronunță: retor
RETOR, retori, substantiv masculin 1. (în antichitatea greco-romană) Profesor de retorică; 2. (înv.) Persoană care putea ţine un discurs în public, făcând uz de un stil elevat; orator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: rítor, limba latină: rhetor, -oris (DEX ’09).
Cum se pronunță: reprehensiune
REPREHENSIUNE, reprehensiuni, substantiv feminin: (livr.) Observaţie cu caracter moralizator; reproş; mustrare; imputare; dojană; bănuială. Sursa: DEX ’09 Sinonime: blam, blamare, condamnare, dezaprobare, imputare, imputație, înfierare, învinuire, neaprobare, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répréhension; limba latină: reprehensio, -onis (DEX ’09).
Cum se pronunță: reprehensibil
REPREHENSIBIL, -Ă, reprehensibili, -e, adjectiv: (livr.) Care ţine de reprehensiune; care se pretează la reproşuri; reproşabil; imputabil. Care merită să fie condamnat, Sursa: DEX ’09 Sinonime: blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répréhensible; limba latină: reprehensibilis (DEX ’09).
Cum se pronunță: semitologie
SEMITOLOGIE substantiv feminin, Știință interdisciplinară care se ocupă cu studiul culturii, istoriei, limbilor și literaturilor popoarelor semitice. Din fr. sémitologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sémitologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: semasiologie
SEMASIOLOGIE substantiv feminin, Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităților de limbă; semantică. [G.-D. semasiologiei]. Din fr. sémasiologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sémasiologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sedițiune
SEDIȚIUNE ~i substantiv feminin, livr. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; răzvrătire; revoltă; rebeliune; răscoală. Din fr. sédition. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sédition. (DEX ’09)
Cum se pronunță: pandemoniu
PANDEMONIU, n. livr. – 1. Capitală imaginară a infernului. 2. Loc de adunare a demonilor. 3. fig. Adunare neorganizată a unor persoane cu opinii absolut contradictorii. 4. Loc unde domnește corupția și dezordinea. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “pandémonium”
Cum se pronunță: Tucidide
Tucidide este considerat fondatorul istoriei științifice și critice. Spre deosebire de Herodot, el renunță la mituri, zei și legende, concentrându-se pe fapte, cauze raționale și motivații umane. Este primul care aplică în istorie un raționament realist și analitic. Nume grecesc: Θουκυδίδης (Thoukydídēs)Perioadă: cca. 460 î.Hr. – cca. 395 î.Hr.Origine: AtenaOcupație: Istoric, generalEpocă: Grecia clasicăLucrare majoră: […]
Cum se pronunță: Pericle
Pericle (aproximativ 495, Atena – 429 î.Hr., Atena)[6] a fost un general, orator și om de stat atenian. A fost conducător al Atenei între 443 și 429 î.Hr., timp în care a inițiat numeroase reforme democratice, care au transformat orașul într-un centru politic, cultural, artistic și economic al lumii grecești. A construit Partenonul, noul Erechtheion(d) […]
