A

AJUR, ajururi, substantiv neutru 1. Broderie pe o ţesătură obţinută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură. 2. Tricou cu găurele obtinute în timpul tricotării. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite pătrunderea luminii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ajour (DEX ’09).

AJUNS, -Ă, ajunşi, -se, adjectiv, s.f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogăţit, a parvenit. 2. (Reg.; în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deştept, isteț. II. S.f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! Sursa: DEX ’09

AJUNS substantiv neutru 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (Pop.; în sintagma) Bun ajuns(ul) = bine ai venit! bun sosit! Sursa: DEX ’09

AJUNGERE substantiv feminin (Rar) Faptul de a (se) ajunge. Sursa: DEX ’09

AJUN, ajunuri, substantiv neutru 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. Loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puţin timp înainte, foarte aproape (de)… 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). Zi în care se ajunează (1). Sursa: DEX ’09

AIUREALĂ, aiureli, substantiv feminin 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. Sursa: DEX ’09

AJUTORA, ajutorez, verb. I. Tranz. şi refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). Sursa: DEX ’09

AJUTA, ajut, verb I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) da ajutor, sprijin. Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acţiuni; b) (substantivat) situaţie favorabilă în […]

AJUSTA, ajustez, verb I. Tranz. A adapta, a potrivi o piesă la un ansamblu, un obiect de îmbrăcăminte pe corp etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ajuster (DEX ’09).

AJURA, ajurez, verb I. Tranz. A face ajur. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ajourer (DEX ’09).