A

ADORMI, adorm, verb IV. 1. Intranz. şi tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. A alina, a potoli. Cântând si-a mai adormit foamea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: addormire (DEX ’09).

ADORAȚIE substantiv feminin Adorare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adoration și adoratio (DEX ’09).

ADORATOR, -OARE, adoratori, -oare, substantiv masculin şi feminin Persoană care adoră pe cineva sau ceva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adorateur și adorator (DEX ’09).

ADORAT, -Ă, adorați, -e, adjectiv (Adesea substantivat) Extrem de iubit. (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. – V. adora. Sursa: DEX ’09

ADORARE substantiv feminin 1. Faptul de a adora; adoraţie. 2. Slăvire (a unei divinităţi); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora. Sursa: DEX ’09

ADORABIL, -A, adorabili, -e, adjectiv Plin de farmec; fermecător, încântător, minunat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adorable și adorabilis (DEX ’09).

ADORA, ador, verb I. Tranz. 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adorer și adorare (DEX ’09).

ADOPȚIUNE substantiv neutru v. adopție Sursa: DEX ’09

ADOPȚIE, adopții, substantiv feminin Faptul de a adopta (1); înfiere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adoption și adopti (DEX ’09).

ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adjectiv (Despre copii) Primit în familie cu drepturi şi obligații de copil propriu; (despre părinţi) care a adoptat un copil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: adoptif și adoptivus (DEX ’09).