CÂRĂ, substantiv feminin (pop.) în expr.: A se ține de câra cuiva = a starui pe langa cineva, a depune insistente pentru a determina pe cineva sa faca un lucru; A fi în câră cu cineva = a fi in cearta, in dusmanie cu cineva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din a cârâi (derivat regresiv) (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: câr
CÂR, interjecție: (Adesea repetat) Cuvant care imita sunetul caracteristic scos de unele pasari (ciori, gaini etc.); strigat cu care se alunga unele pasari. Sursa: DEX ’09 Etimologie: onomatopee (DEX ’09).
Cum se pronunță: cântecel
CÂNTECEL, cântecele, substantiv neutru: Diminutiv al lui cântec. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cântec + suf. -el (DEX ’09).
Cum se pronunță: cântec
CÂNTEC, cântece, substantiv neutru 1. Nume generic dat pieselor vocale sau instrumentale cu text; 2. Compozitie literara in versuri, adesea insotita de melodie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: compoziție, melodie, muzică, (livr.) melopee, melos, (înv.) scop, (englezism) song (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: canticum (DEX ’09).
Cum se pronunță: cântător I
CÂNTĂTOR, -OARE, cântători, -oare, adjectiv: (Despre oameni) Care canta, care are voce; (despre pasari) care scoate sunete placute, melodioase. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cânta + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: cântător II
CÂNTĂTOR, cântători, substantiv masculin 1. (înv.) Cântăreț (de profesie); 2. (înv.) Cântăreț, poet; 3. (pop.) Cocoș. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cânta + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: cântărit I
CÂNTĂRIT, substantiv neutru: Faptul de a cântări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cântări (DEX ’09).
Cum se pronunță: cântărit II
CÂNTĂRIT, -Ă, cântăriți, -te, adjectiv: (Despre oameni si manifestarile lor) Cumpanit, chibzuit, socotit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cântări (DEX ’09).
Cum se pronunță: cântărire
CÂNTĂRIRE, cântăriri, substantiv feminin: Acțiunea de a cântări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cântări (DEX ’09).
Cum se pronunță: cântăreț
CÂNTĂREȚ, -EAȚĂ, cântăreți, –ețe, substantiv masculin și feminin 1. Persoana care canta; persoană care are profesiunea de a canta; 2. Poet (care lauda in versurile sale pe cineva sau ceva). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop. și fam.) gurist, (înv.) cântător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a cânta + suf. -ăreț (DEX ’09).
