C

CĂRPĂNOS, -OASĂ, cărpănoși, -oase, adjectiv și substantiv: Zgârcit, avar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

CĂSĂTORESC, -EASCĂ, căsătorești, adjectiv (rar): De căsătorie; privitor la căsătorie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: casnic, conjugal, matrimonial (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: căsător (înv. „soț” din casă + suf. -ător) + suf. -esc (DEX ’09).

CĂSĂPIE, căsăpii, substantiv feminin: (reg.) Măcelărie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: casap + suf. -ie (DEX ’09).

CĂRVUNAR, cărvunari, substantiv masculin 1. (la plural) Nume dat, prin asociatie cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au initiat, la inceputul sec. XIX, in Tara Romaneasca si in Moldova, o miscare reformatoare, reprezentand interesele boierilor liberali si ale negustorilor; 2. (la singular) Membru al acestei miscari. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: […]

CĂRUȚĂRIE, substantiv feminin 1. Mestesugul de a face carute; 2. Atelier in care se faceau carute; 3. Unelte de carutas. Sursa: DEX ’09 Etimologie: căruță + suf. -ărie (DEX ’09).

CĂRUȚĂ, căruțe, substantiv feminin 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic si mai usor decat acesta, cu tractiune animala, mai ales cu cai; 2. Cantitate de fan, de lemne etc. cat se poate incarca intr-o caruta. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Transilv. și Ban.) cocie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din car (DEX ’09).

CĂRUȚAȘ, căruțași, substantiv masculin: Persoana care transporta cu caruta marfa sau persoane. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cărăuș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: căruță + suf. -aș  (DEX ’09).

CĂRUȚ, căruțuri, substantiv neutru 1. Diminutiv al lui car; carucean; 2. Carucior; 3. Parte mobila a unor masini, care se misca pe rotite sau luneca pe glisiere, indeplinind diferite functii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: car + suf. -uț (DEX ’09).

CĂRUNTEȚE, substantiv feminin: Faptul de a fi cărunt; cărunțeală, cărunție; prin extensiune: bătrânețe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cărunt + suf. -ețe (DEX ’09).