CĂMINIST, -Ă, căminiști, -ste, substantiv masculin și feminin: (Student) care locuieste intr-un camin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cămin + suf. -ist (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: căminar
CĂMINAR, căminari, substantiv masculin: Slujitor insarcinat, in Evul Mediu, in Moldova si apoi in Tara Romaneasca, cu perceperea unor dari (la inceput numai pe vanzarea cerii). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Camănă + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: cămin II
CĂMIN, cămine, substantiv neutru 1. (fig.) Casa parinteasca; 2. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural: camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor; camin cultural = institutie infiintata in Romania la inceputul decen. […]
Cum se pronunță: cămilă
CĂMILĂ, cămile, substantiv feminin 1. Mamifer rumegator mare din Africa de Nord si din Asia, cu una (dromader) sau cu doua cocoase pe spate, folosit la carat poveri; 2. (Mar.) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kamilĭ (DEX ’09).
Cum se pronunță: cămătărie
CĂMĂTĂRIE, cămătării, substantiv feminin: Faptul de a da bani cu camata; ocupatia camatarului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cămătar + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: cămătărește
CĂMĂTĂREȘTE, adverb: În felul cămătarilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cămătar + suf. -ește (DEX ’09).
Cum se pronunță: cămătăresc
CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adjectiv: Care este propriu camatarului; care se refera la camata sau la camatar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cămătar + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: cămătăreasă
CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, substantiv feminin: (rar) Femeie care da bani cu camata, care ia in camata. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cămătar + suf. -easă (DEX ’09).
Cum se pronunță: cămătar
CĂMĂTAR, cămătari, substantiv masculin: Persoana care da imprumuturi banesti in schimbul unei camete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: camătă + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: cămășuială
CĂMĂȘUIALĂ, cămășuieli, substantiv feminin 1. Actiunea de a camasui; camasuire; 2. Pojghita, invelis care acopera unele materii, obiecte sau piese; 3. Strat de piatra sau de balast dezagregat, care trebuie indepartat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cămășui + suf. -eală (DEX ’09).
