C

CĂLUȘ, călușuri, substantiv neutru 1. Bucata de lemn sau de metal care se pune intre dintii dinainte ai unui animal, spre a-l forta sa tina gura deschisa; mototol de carpe care se introduce in gura unei persoane, pentru a o impiedica sa strige: 2. Betisor care face parte din mecanismul de declansare al capcanelor de […]

CĂLUGĂRIȚĂ, călugărițe, substantiv feminin I. Femeie care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieiste intr-o comunitate manastireasca; monahie; II. Insecta carnivora mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din fata in forma de cange, care-i servesc la prinderea prăzii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: călugăr + suf. -iță (DEX ’09).

CĂLUGĂRIE, substantiv feminin 1. Viata de calugar; 2. Manastire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) monahism, (rar) monahie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: călugăr + suf. -ie (DEX ’09).

CĂLUGĂRESC, -EASCĂ, călugărești, adjectiv: De călugăr; monahal. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) mănăstiresc, monahal, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahic, monastic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: călugăr + suf. -esc (DEX ’09).

CĂLUGĂR, călugări, substantiv masculin I. Barbat care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca, monah; II. Instalatie hidrotehnica cu ajutorul careia se poate evacua apa din helesteie, lacuri sau bazine artificiale in vederea primenirii ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kalugerŭ (DEX ’09).

CĂLȚUNĂREASĂ, călțunărese, substantiv feminin: (reg.) Femeie care duce darurile miresei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: călțunar + suf. -easă (DEX ’09).

CĂLȚUNAȘ, călțunași, substantiv masculin 1. Ciorap de lana alba in portul popular; 2. (mai ales la plural) Numele a doua plante: a) planta decorativa cataratoare, cu flori portocalii, avand un fel de pinten; condurul-doamnei; b) toporas. Sursa: DEX ’09 Sinonime: condurul-doamnei, (pop.) nemțoaică, (reg.) conduraș, sultănică, (Olt.) lobidrag, (Transilv.) pinteni, toporaș, violetă, viorea (Sursă: Sinonime […]

CĂLȚUNAR, călțunari, substantiv masculin (reg.) Flacau, barbat care duce darurile miresei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: călțun + suf. -ar (DEX ’09).

CĂLȚUN, călțuni, substantiv masculin (înv. și pop.) Incaltaminte de sarbatoare (asemanatoare cu cizmele); ciorap de lana. Sursa: DEX ’09 Sinonime: încălțăminte (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: kalstóni (DEX ’09).

CĂLÂU, -IE, călâi, adjectiv (reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat; (Despre fructe) Necopt; 2. Caldut. Sursa: DEX ’09 Sinonime: căldicel, căldișor, călduț, încropit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunsocută (DEX ’09).