C

CĂLCĂTORIE, călcătorii, substantiv feminin: Atelier unde se calca haine, rufarie etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: călcător + suf. -ie (DEX ’09).

CĂLCĂTOREASĂ, călcătorese, substantiv feminin: Femeie care are meseria de a calca haine, rufarie etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: călcător + suf. -easă (DEX ’09).

CĂLCĂTOR, -OARE, călcători, -oare, substantiv masculin și feminin 1. Meserias care calca haine sau rufarie (intr-un atelier de confectii, intr-o spalatorie etc.);  2. (Rar) Persoana care calca o lege, o dispozitie etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a călca + suf. -ător (DEX ’09).

CĂLCĂTOR, călcătoare, substantiv neutru 1. Mecanism la masinile de cusut, care apasa pe placa masinii materialul ce se lucreaza, pentru a putea fi fixat si deplasat mai usor; apasator, ceapraz; 2. Unealta formata dintr-o lama de otel plana sau indoita, cu crestaturi pe una sau pe ambele muchii, prevazuta cu maner si folosita de lemnari […]

CĂLCĂTOARE, călcători, substantiv feminin 1. Scandura pe care olarul framanta lutul cu picioarele; 2. Vas in care se calca strugurii; 3. Instalatie speciala la gardurile pescaresti, care permite trecerea pestelui intr-un singur sens sau circulatia barcilor in ambele sensuri fara ca pestele sa iasa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a călca + suf. -ător (DEX ’09).

CĂLCAT, substantiv neutru: Acțiunea de a călca (rufe). Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a călca (DEX ’09).

CĂLCARE, călcări, substantiv feminin 1. Faptul de a calca; 2. Nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc.; 3. Abatere, deviere de la un principiu; 4. Atac, navalire (in scopul jefuirii). Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a călca (DEX ’09).

CĂLĂUZITOR, -OARE, călăuzitori, -oare, adjectiv: Care calauzeste, care indrumeaza; indrumator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a călăuzi + suf. -tor (DEX ’09).

CĂLĂUZIRE, substantiv feminin: (Rar) Actiunea de a calauzi; indrumare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a călăuzi (DEX ’09).