CARTEZIANISM, substantiv neutru: Concepţie filozofică a lui Decartes şi a adepţilor săi, caracterizată prin raţionalism, mecanicism şi dualism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cartésianisme (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: carilon
CARILON, carilonuri, substantiv neutru: Instrument muzical la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carillon (DEX ’09).
Cum se pronunță: cargan
CARGAN, cargane, substantiv neutru 1. Fibra textila proteica, obtinuta din cazeina; 2. Sortiment de cargan. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: cargabas
CARGABAS, cargabase, substantiv neutru: (mar.) Manevra curenta de strangere a unei vele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cargue besse (DEX ’09).
Cum se pronunță: carfologie
CARFOLOGIE, substantiv feminin: Agitatie a degetelor unui bolnav care pare ca vrea sa pipaie obiecte mici. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carphologie (DEX ’09).
Cum se pronunță: carfologic
CARFOLOGIC, -Ă, carfologici, -ce, adjectiv: (med.) Referitor la carfologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carphologique (DEX ’09).
Cum se pronunță: calistenie
CALISTENIE, substantiv feminin (rar): 1. Program de exercitii fizice pentru copii; 2. Program de exercitii de intretinere executate rapid in ritmul muzicii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: callisthénie (DEX ’09).
Cum se pronunță: calabrian
CALABRIAN, substantiv neutru: Primul etaj al cuaternarului, caracterizat prin scaderea temperaturii apelor si inceputul fenomenului de polaritate normala. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calabrien (DEX ’09).
Cum se pronunță: calabrian II
CALABRIAN, –ANĂ, calabrieni, –ene, adjectiv: Care se referă la calabrian. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calabrien (DEX ’09).
Cum se pronunță: căciular
CĂCIULAR, căciulari, substantiv masculin 1. Meseriaș care lucreaza caciuli; 2. lnfanterist in vechea annata romana care purta o caciula impodobita cu o pana de curcan. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dorobanț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Căciuli + suf. -ar (DEX ’09).
