CAZUIST, -Ă, cazuiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Persoana care aplica metodele cazuisticii, care se serveste de argumente ingenioase si logice in aparenta, dar false in fond. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: casuiste (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: cazuar
CAZUAR, cazuari, substantiv masculin: Gen de pasari mari din Oceania, asemanatoare cu strutul, cu o creasta cornoasa pe frunte si cu pene negre intrebuintate ca podoaba (Casuarius casuarius). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: casoar; limba italiană: casuario (DEX ’09).
Cum se pronunță: cazualitate
CAZUALITATE, substantiv feminin: Calitate sau stare a ceea ce este cazual. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cazual + suf. -itate (DEX ’09).
Cum se pronunță: cazualism
CAZUALISM, substantiv neutru: Doctrina care atribuie intamplarii cauzele si succesiunea evenimentelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: casualisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: cazual
CAZUAL, -Ă, cazuali, -e, adjectiv 1. Care are un caracter intamplator, care depinde de imprejurari; accidental; 2. Care arata cazul gramatical. Sursa: DEX ’09 Sinonime: accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: casualis (DEX ’09).
Cum se pronunță: cazon
CAZON, -Ă, cazoni, -e, adjectiv: De cazarma, propriu cazarmii; militaresc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: kazionnîi „de stat, fiscal” (DEX ’09).
Cum se pronunță: caznă
CAZNĂ, cazne, substantiv feminin 1. Tortura, supliciu, chin; 2. Asuprire, impilare, nedreptate; 3. Straduinta, osteneala, truda. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kaznĭ (DEX ’09).
Cum se pronunță: cartezian
CARTEZIAN, –ANĂ, cartezieni, –ene, I. adjectiv: Care ţine de cartezianism; propriu cartezianismului; II. substantiv masculin și feminin: Adept al cartezianismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cartésien (DEX ’09).
Cum se pronunță: carter
CARTER, cartere, substantiv neutru: Înveliş metalic de protecţie a unui sistem tehnic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carter (DEX ’09).
Cum se pronunță: cartelă
CARTELĂ, cartele, substantiv feminin 1. Carnet cu bonuri detaşabile în baza cărora se eliberează produse raţionalizate; 2. Suport informaţional de carton, de hârtie sau de material plastic; 3. Cartelă perforată = fişă folosită la păstrarea şi prelucrarea codificată a informaţiei la calculator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cartella (DEX ’09).
