Cum se pronunță: cartuș

CARTUȘ, cartușe, substantiv neutru I. 1. Tub de metal sau de carton care conţine încărcătura unei arme de foc portative; 2. Exploziv de diferite forme, folosit în exploatările miniere; 3. Ambalaj de carton care conţine un anumit număr de pachete de ţigări; 4. Cartuș filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se anexează la o […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cartotecă

CARTOTECĂ, cartoteci, substantiv feminin 1. Totalitate de fişe sistematizate şi clasificate după anumite criterii; fişier; 2. Dulap cu lădiţe speciale unde se păstrează fişele; fişier. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) cartonieră (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Kartothek; limba rusă: kartoteka (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cartonaj

CARTONAJ, cartonaje, substantiv neutru 1. Cartonare; 2. Atelier unde se confecţionează obiecte din carton. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cartonare, legare, legat, legătorie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cartonnage (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: carton

CARTON, cartoane, substantiv neutru 1. Hârtie groasă, compactă, rigidă, având diferite întrebuinţări; 2. Schiţă iniţială a unui tablou; crochiu; desen; eboşă; 3. Tub de hârtie la capătul unei ţigări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mucava, (reg.) tablă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carton (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cartometrie

CARTOMETRIE, substantiv feminin: Subdiviziune a cartografiei care studiază metodele şi instrumentele cu care se determină precizia hărţilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cartométrie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cartografie

CARTOGRAFIE, substantiv feminin: Disciplină care se ocupă de arta şi tehnica întocmirii, redactării şi editării hărţilor şi a planurilor topografice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) mapografie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cartographie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: carusel

CARUSEL, carusele, substantiv neutru 1. Instalaţie distractivă pentru copii, prevăzută cu mai mulţi căluţi de lemn (alte animale, vehicule), care se învârteşte în jurul unei axe verticale; căluşei; 2. (fig.) Mişcare continuă a unor oameni, animale sau lucruri în diverse scopuri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: căișori, călușei, ringhispil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]

Vezi cum se pronunță →