C

CARICATURAL, -Ă, caricaturali, -e, adjectiv: Care ţine de caricatură; propriu caricaturii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: buf (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caricatural (DEX ’09).

CARICATURISM, substantiv neutru: (rar) Mod caricatural de reprezentare a lucrurilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: caricatură + suf. -ism (DEX ’09).

CARICATURIST, -Ă, caricaturiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Pictor specializat în caricaturi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caricaturiste (DEX ’09).

CARICATURISTIC, -Ă, cariacturistici, -ce, adjectiv: Care ţine de caricatură; propriu caricaturii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: caricatură + suf. -istic (DEX ’09).

CARENȚIAL, -Ă, carențiali, -e, adjectiv: Care ţine de carenţă; propriu carenţei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carentiel (DEX ’09).

CARENȚĂ, carențe, substantiv feminin: Neajuns al unui lucru; lipsă; deficienţă; cusur; imperfecţiune. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carence; limba latină: carentia (DEX ’09).

CARENT, -Ă, carenți, -te, adjectiv: (rar) Care ţine de carenţă; propriu carenţei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din carență (DEX ’09).

CARENATĂ, carenate, substantiv feminin 1. (la plural) Subclasă de păsări, având sternul prevăzut cu carenă; 2. Pasăre din această subclasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carinates (DEX ’09).

CARENAT, -Ă, carenați, -te, adjectiv: (bot.) Care ţine de carenă; propriu carenei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caréné (DEX ’09).