C

CARENAJ, carenaje, substantiv neutru: Înveliş exterior din tablă, placaj sau mase plastice destinat să reducă rezistenţa pe care o opune unui corp fluidul (aerul, apa) în care se mişcă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carénage (DEX ’09). 

CARENĂ, carene, substantiv feminin 1. (la păsări) Proeminenţă alungită în formă de creastă a sternului pe care sunt fixaţi muşchii pieptului şi care acţionează aripile; 2. (bot.) Porţiune din corola leguminoaselor care ia naştere din concreşterea a două petale inferioare; 3. Parte exterioară a unei nave care se află sub linia de plutire. Sursa: DEX […]

CARE, I. pronume interogativ: Se foloseşte pentru a obţine informaţii despre un obiect necunoscut; Care carte?, Care-i acolo?; II. pronume relativ: Se foloseşte pentru a indica un obiect neidentificat; Ce; Câinele care latră nu muşcă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: qualis (DEX ’09).

A CARENA, carenez, verb 1. (nave) A înclina pe o coastă pentru a curăţa sau a repara carena; a canarisi; 2. (vehicule de mare viteză) A acoperi cu un carenaj. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: caréner; limba italiană: carenare (DEX ’09).

CATIHET, catiheți, substantiv masculin: Persoana care preda copiilor catehismul, dogmele religiei; profesor de religie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: katihitis (DEX ’09).

CAȚAVEICĂ, cațaveici, substantiv feminin: Haina taraneasca scurta (imblanita), cu maneci largi, purtata de femei. Sursa: DEX ‘0 Sinonime: scurteică, (rar) zoavă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: kacavejka (DEX ’09).

CAȚĂ, cațe, substantiv feminin I. (Reg.) Bat lung cu carlig la varf, cu care ciobanii prind oile; II. (Fam.) Persoana rea si cicalitoare. Sursa: DEX ’09

CAȚA, interjecție: Cuvant care imita strigatul cotofanei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: onomatopee (DEX ’09).