CANȚONĂ, canțone, substantiv feminin (înv.) 1. (în evul mediu şi în epoca Renaşterii) Poezie lirică consacrată iubirii cavalereşti; 2. (în epoca Renaşterii) Melodie pe mai multe voci, asemănătoare cântecului popular italian. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: canzone (DEX ’09).
C
Cum se pronunță: carotaj
CAROTAJ, carotaje, substantiv neutru: Determinare a structurii scoarţei terestre bazate pe analiza carotelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carottage (DEX ’09).
Cum se pronunță: caroserie
CAROSERIE, caroserii, substantiv feminin: Parte superioară a unui vehicul care serveşte la transportul oamenilor sau al încărcăturilor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carrosserie (DEX ’09).
Cum se pronunță: carosabil
CAROSABIL, -Ă, carosabili, -e, adjectiv: (despre drumuri, şosele etc.) Care este destinat circulaţiei vehiculelor rutiere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carrossable (DEX ’09).
Cum se pronunță: caroiaj
CAROIAJ, caroiaje, substantiv neutru: Reţea de pătrăţele înscrise pe desen, pentru a servi la reproducerea acestuia la o altă scară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carroyage (DEX ’09).
Cum se pronunță: caro
CARO, carale, substantiv neutru: (la cărţile de jos) Culoare roşie reprezentată printr-un romb. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carreau (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnivor
CARNIVOR, -Ă, carnivori, -e, adjectiv: Care foloseşte drept hrană carnea. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) carnasier (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnivore; limba latină: carnivorus (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnivor II
CARNIVOR, carnivore, substantiv neutru 1. (la plural) Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne (reprezentanţi: lupul, vulpea, hiena, pantera, leul, tigrul etc.); 2. Animal din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnivore; limba latină: carnivorus (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnefice
CARNEFICE, substantiv masculin: (livr.) Persoană care execută osândiţii la moarte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnefice (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnavalesc
CARNAVALESC, -LEASCĂ, carnavalești, adjectiv: (rar) Care ţine de carnaval; propriu carnavalului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnavalesque (DEX ’09).
