C

CARNAȚIE, carnații, substantiv feminin: (rar) Coloritul şi structura pielii omului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnation (DEX ’09).

CARNE, cărnuri, substantiv feminin 1. Ţesut muscular la oameni şi animale; 2. Produs alimentar constând din ţesutul muscular al animalelor sau al păsărilor; 3. (rar) Parte moale a unui fruct sau a unei legume; miez; pulpă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Transilv.) hanț, (bot.) pulpă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caro, carnis […]

CANTON, cantoane, substantiv neutru 1. Clădire înzestrată cu utilaj necesar pentru supravegherea şi întreţinerea unei căi de comunicaţie şi în care locuieşte cantonierul; 2. Subdiviziune silvică condusă de un pădurar; 3. Locuinţă a pădurarului aflată pe teritoriul acestei subdiviziuni; 4. (în unele ţări) Unitate administrativ-teritorială. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: canton […]

CANTO, substantiv neutru: Piesă muzicală vocală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (muz.) cânt (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: canto (DEX ’09).

CANTITATIV, -Ă, cantitativi, -e, adjectiv: Care ţine de cantitate; propriu cantităţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: quantitatif (DEX ’09).

CANTITATE, cantități, substantiv feminin 1. Însuşire a obiectelor determinată prin numărare, măsurare sau calculare; 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-o mărime obţinută prin numărare sau prin măsurare; 3. (lingv.) Durată de pronunţare a sunetelor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: câtime, mărime, (înv.) cătățime, număr, sumă, volum (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: […]

CANTINIER, -Ă, cantinieri, -e, substantiv masculin și feminin: Persoană care administrează o cantină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cantinier (DEX ’09).

CANTINĂ, cantine, substantiv feminin: Local de alimentaţie publică într-o întreprindere, instituţie etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cantine (DEX ’09).

CANTILENĂ, cantilene, substantiv feminin 1. (în evul mediu) Piesă muzicală cu subiect sentimental şi grav; 2. Compoziţie muzicală simplă cu ritm uniform. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cantilena; limba franceză: cantilene (DEX ’09).

CANTAUTOR, -OARE, cantautori, -oare, substantiv masculin și feminin: Cântăreţ care îşi scrie singur muzica şi textele cântecelor interpretate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cantautore (DEX ’09).